Palatul Radák-Pekri din Ozd

Istoria

Palatul a fost construit în secolul al XVII-lea și poartă amprenta tradiției constructive renascentiste, atât la nivel planimetric, cât și la nivelul fațadelor și decorațiunii. Planul palatului are la bază planul tipic renascentist, constând într-un pătrat cu turnuri circulare la colțuri. Deși acest tip de plan avea, în general, pe lângă funcțiunea de locuire și reprezentare, și un rol defensiv, este improbabil ca edificiul din Ozd să fi împlinit vreodată acest rol, planimetria clădirii este mai degrabă rezultatul tradiției constructive renascentiste, sau al gustului comanditarului, decât rezultatul unei exigențe pragmatice.

Anul construcției și proprietarul inițial ne rămân necunoscute. Sunt menționați doi posibili comanditari, István Radák și Lőrincz Pekri, iar studiile istorice recente optează pentru primul dintre ei. Cel de al doilea, Lőrincz Pekri, a locuit în mod cert în palat. El a fost un general curuț care a participat la răscoala antihabsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, între 1703 și 1711. Soția acestuia, Kata Szidónia Petrőczy a fost una dintre poetele reprezentative ale barocului maghiar. În timpul șederii la Ozd, în numeroasele perioade de absență ale soțului său, ea s-a concentrat pe literatura eclesiastică reformată și a compus numeroase poezii marcate pe teme precum moartea și suferința.

În 1709 clădirea este incendiată de trupele austriece, iar în 1732 este refăcută. La începutul secolului XX palatul intră în posesia baronului János Konradsheim și a soției sale, Ilona Teleki. După 1945, castelul trece în posesia statului, având același destin ca numeroase alte reședințe nobiliare. Mobilierul, cărțile și obiectele decorative dispar, ansamblul primește diverse funcțiuni: adăpostește birourile CAP, apoi devine școală, cămin cultural, locuință pentru cadre didactice, fără a beneficia însă și de reparații. În cele din urmă este abandonat din cauza stării avansate de degradare. Acoperișul se deteriorează considerabil, iar infiltrațiile amenință structura clădirii.

Prezentul

În 1997 Fundația Bonus Pastor concesionează proprietatea pentru 99 de ani și începe lucrările la ansamblu. Între 1998 și 2001 se înlocuiește integral acoperișul, stopându-se procesul de degradare a clădirii, iar efectele acestei intervenții se fac simțite, pereții începând să se usuce. În urma unor cercetări murale, cu ocazia înlăturării parțiale a straturilor de tencuială s-a descoperit că încăperile încă mai păstrează o parte din numeroasele decorațiuni murale originale din secolul XVIII –XIX (distruse în cazul celor mai multe reședințe nobiliare). Odată cu înlăturarea molozului din subsol s-au descoperit piese de stucătură, decorațiuni din piatră, cahle și piese de ceramică din secolul XVII.

Între timp domeniul este retrocedat de către statul român fiicei Ilonei Teleki, iar aceasta îl donează Fundației, ce continuă proiectele de revitalizare. Grânarul este restaurat, ținându-se cont de statutul său de monument istoric, cu anumite modificări necesare și transformat în centru de terapie pentru persoanele ce suferă de diverse forme de dependență. Centrul de Terapie pentru toxicomani funcționează în această clădire din 2005.

Fundația intenționează să restaureze integral palatul și să îl amenajeze ca centru de conferință cu funcțiuni multiple. Castelul se poate vizita cu ghidarea angajatului de serviciu al Centrului de terapie, cu programare prealabilă la numărul de telefon 0265-483214.