Erasmus+ – Arcade – Studiu de caz: Imi cere ajutor

http://atjarok.hu
ÁTJÁRÓK (ARCADE)
2022-1-HU01-KA210-ADU-000083157

Mental Hygiene Association ‘Antropos’

Studiu de caz: Imi cere ajutor

Sesiunile de consiliere cu Imi au început înainte ca el să fi ajuns în faza de hotărâre privind renunțarea la consumul de droguri. Imi este un tânăr de înălțime medie, slab și palid. A sosit la prima consultație cu cearcăne sub ochi și cu fața adâncită, starea sa fizică schimbându-se ulterior în funcție de momentul în care a luat medicamentele care făceau parte din tratamentul în curs. Uneori a ajuns în stare nedormită, dar au existat și ocazii în care a sosit după o cantitate și o calitate suficientă de somn, când simptomele de mai sus nu erau evidente. Îmbrăcămintea sa era îngrijită, vorbirea coerentă, dar, din cauza șederii îndelungate în străinătate, uneori nu își amintea câte un cuvânt în limba maghiară.

Nu a negat consumul de droguri, dar nu i-a atribuit o importanță prea mare. O resimțea mai mult ca pe o problemă pentru cei din jurul său decât pentru el însuși. Singura lui motivație pentru a se lăsa de droguri a fost aceea de a-și satisface tatăl. Primele câteva convorbiri de suport au dezvăluit că rețeaua încâlcită a relațiilor sale de familie era un factor major care contribuia la abuzul său de substanțe. Pe măsură ce tabloul familiei sale prindea contur, viziunea lui Imi asupra consumului de droguri s-a schimbat. Intră în stadiul de angajament, dar motivația lui este încă adesea determinată de sentimentele ambivalente față de tatăl lui. Stadiul de acțiune și menținere apare de mai multe ori în cazul lui Imi, la fel ca și recăderea, practic un lucru aproape firesc. Știm din literatura de specialitate că recidivele sunt aproape necesare (inevitabile), mai ales în cazul programului de metadonă. Cea mai izbitoare stagnare în dezvoltarea sinelui în cazul lui Imi are loc în jurul momentului apariției permanenței obiectului. El are trei ani când se naște fratele lui mai mic. Aceasta este vârsta la care are loc procesul de scindare a obiectului și a sinelui (splitting) în bine și în rău. Invidia dintre frați, altfel prezentă în mod natural, este agravată de atitudinea pseudo-maternă a unei mame care nu se poate descurca cu un copil sănătos – și putem presupune, că nici cu Imi -, dar care își îngrijește cu devotament și atenție totală copilul mai mic, care suferă de diabet sever. Reacția lui Imi este aceea de a se separa, ceea ce nu duce la integrarea obiectului. Rămâne un clivaj persistent al imaginii mamei între „mamă rea” – care este preocupată exclusiv de diabetul supradimensionat al fratelui și care își concentrează toată atenția asupra îngrijirii acestuia -, și imaginea „mamei bune”, care este doar o mamă dorită. Mai târziu în viață, Imi invocă continuu această imagine de fiecare dată când își injectează heroină în venă cu o mișcare similară celei de injectare a insulinei în brațul fratelui bolnav. Alegerea heroinei ca drog nu este întâmplătoare: este drogul care îl protejează pe individ de experiențele negative: durerea fizică și psihică. Dinamica relației de ajutor a fost de fapt determinată în mod constant de relația lui Imi cu părinții lui. Juxtapunerea amintirilor apărute în timpul convorbirilor de consiliere, înțelegerea conexiunilor, l-au ajutat pe Imi să își vadă adevărata situație.

Dacă ar fi să plasăm pe o scară (1-10) de unde am pornit și unde am ajuns, în cazul de față plecăm de la 3, ajungem la 5, cădem înapoi la 2, iar de acolo încheiem relația de ajutorare între 4 și 5.

În timpul studiului de caz, alți profesioniști au împărtășit opinia conform căreia există relativ puține instrumente de motivare externă în vederea renunțării complete sau a unui tratament susținut. Mai ales având în vedere că, în cazul lui Imi, chiar și mediul de susținere este ceva ad-hoc din cauza unei familii disfuncționale. A fost semnalat faptul că, conlucrând cu familia se pot obține unele progrese, dar acest lucru necesită, în mod evident, angajamentul familiei.