Erasmus+ – Arcade – Studiu de caz: Endre și Terka

http://atjarok.hu
ÁTJÁRÓK (ARCADE)
2022-1-HU01-KA210-ADU-000083157

Székesfehérvári Egyházmegyei Karitász

Studiu de caz: Endre și Terka

În cazul cuplului vizat în această prezentare de caz, bărbatul a fost cel care a cerut ajutor în octombrie 2022. Soția l-a rugat în repetate rânduri să recurgă la un specialist, în caz contrar îl va părăsi. Endre suferea de depresie după mai multe luni de consum abuziv de alcool, cu gânduri suicidare. A apelat la ajutorul medicului psihiatru, specialist în domeniul adicțiilor din cadrul instituției, care pe lângă tratament i-a recomandat și consiliere de cuplu.

Endre și Terka sunt căsătoriți de 29 de ani și au un fiu în vârstă de 26 de ani. Proaspăt căsătoriți, la începutul relației lor, când fiul lor avea un an și erau pe cale să se mute în noua lor casă, au fost implicați într-un grav accident de mașină. Terka a fost rănită ușor, însă Endre a suferit multiple leziuni la coaste și la plămâni. Era îndoielnic dacă va supraviețui și dacă se va recupera. Soția sa îl vizita în fiecare zi, timp în care și-a lăsat fiul în grija bunicii. Bunica s- a implicat prea mult în viața lor de familie, însușindu-și micuțul, ceea ce a devenit una dintre cauzele înstrăinării copilului de părinți. De asemenea, ea și-a controlat și fiica, manipulând-o emoțional iar apoi excluzând-o și din moștenirea familială.

În ultimii ani Terka și Endre s-au distanțat emoțional. Terka simțea că de câțiva ani ea purta singură povara întregii familii și că, dacă nu se va produce nicio schimbare, va renunța și va pleca. Lipsurile relației de cuplu exprimate de cei doi: lipsa intimității, a încrederii, a comunicării, a înțelegerii. Nu mai există între ei relație sexuală de mai mulți ani.

Prin intermediul metodelor folosite în procesul terapiei de cuplu, am ajuns să cunoaștem tiparele generaționale ale ambelor părți, obiceiurile părinților și bunicilor și coalițiile. Între ședințe, celor doi li s-au dat teme de casă pe care le-au îndeplinit în mod regulat. Pentru soț temele scrise au fost mai de folos, pentru că astfel putea să-și formuleze și să-și exprime mai ușor sentimentele. Pentru soție însemna speranță și un timp de calitate atunci când făceau ceva împreună sau mergeau într-o excursie într-un loc nou. Cea mai puternică lipsă pentru ea era că Endre nu-și exprima dorințele, accepta totul așa cum era, nimic nu era o problemă pentru el.
La o examinare a modelelor de atașament am constatat că Endre funcționează în acest mod din cauza unor traume de atașament. În relația cu părinții săi, nu a avut ocazia să își exprime dragostea, deoaorece în familie nu a funcționat acceptarea și grija față de celălalt, astfel el este mulțumit de toate și acceptă situația așa cum este.

În cadrul terapiei de cuplu, am lucrat ca să consolidăm gradul de acceptare dintre cei doi printr-o înțelegere mai profundă a modelelor generaționale, susținând capacitatea de înțelegere empatică reciprocă, și am identificat domeniile în care este absolut necesară schimbarea în vederea consolidării relației de cuplu și a restabilirii încrederii.

Prin procesul terapiei de cuplu, am descoperit obstacolele din viața unui cuplu căsătorit de aproape 30 de ani și eforturile lor de schimbare. În cele aproape trei decenii de căsnicie au parcurs mai multe cicluri de viață. În timp ce amândoi se apropie de pensionare, am putut constata că între ei, pe parcursul primelor luni și ani de cunoaștere, s-a format dragostea, s-a stabilit încrederea, iar apoi odată cu căsătoria s-a consolidat angajamentul. Acest angajament poate fi menținut pe mai departe dacă sunt dispuși să continue să se schimbe, pentru că a trăi într-o relație de cuplu este o artă, o artă de adaptare la o schimbare constantă.

Székesfehérvár, 30.05.2023
Noémi Ilona Farnas