Erasmus+ – Arcade – Studiu de caz: Andrei, Ana, David, Johanna

http://atjarok.hu
ÁTJÁRÓK (ARCADE)
2022-1-HU01-KA210-ADU-000083157

Székesfehérvári Egyházmegyei Karitász

Studiu de caz: Andrei, Ana, David, Johanna

În acest studiu de caz prezentăm o familie unde tatăl este cel care a cerut ajutor. Procesul de asistență a durat 10 ședințe de consiliere, bilunar. Andrei și Ana, amândoi în vârstă de 50 de ani, sunt căsătoriți de 17 ani. Andrei este informatician și lucrează ca administrator de sistem IT într-o școală. Ana este profesoară de IT, puțin mai tăcută, și a venit la terapie la insistențele soțului ei. Cuplul are doi copii. David (14 ani) este un băiat de talie suplă, petrece mult timp cu jocuri video pe calculator. Johanna (12 ani) are o înfățișare băiețoasă, nu are prieteni la școală și nu îi place să învețe.

Tatăl ne-a contactat deoarece fiul său petrece prea mult timp în fața calculatorului. Nu se poate dezlipi de ecran, își neglijează studiile, a devenit foarte dezordonat, se enervează și devine iritabil atunci când i se cere să închidă calculatorul. Ana este de părere că fiul ei este talentat, studiază informatica și vrea să devină programator, dar în ultima vreme notele lui au scăzut și petrece mult timp jucând sau navigând pe internet. Între părinți există multe conflicte, întrucât nu sunt de acord privind aspectele legate de educația și disciplina copiilor.

Ei nu au un sistem de reguli de organizare a vieții cotidiene în familie format de comun acord. Mama se aliază cu copiii împotriva tatălui, limitele au devenit neclare. Nu petrec timp împreună, nu iau masa împreună. Există dificultăți de comunicare respectiv de gestionare a conflictelor între tată și fiu. Pentru tată este dificil să se conecteze emoțional la fiul său, încearcă să îl controleze cu forța, și fiindcă se simte neputincios, strigă adesea la el și se ceartă. Problema este dezechilibrul rolurilor în familie, femeia este cea care poartă povara, ea fiind tipul de victimă, iar copiii nu-i apreciază eforturile. Părinții se tem ca David să nu se distanțeze de ei, să nu intre într-o gașcă periculoasă în spațiul online și să nu devină dependent digital.

Scopurile colaborării noastre sunt: consolidarea subsistemului parental prin sprijinirea părinților în rolul lor de factori de reglementare, astfel încât ei să poată stabili împreună, de comun acord reguli de limitare a timpului de joacă la calculator, iar copiii să primească responsabilități și sarcini adecvate vârstei. Consolidarea coeziunii familiale, explorând ritualurile, resursele și modelele de atașament din familie. Dezvoltarea de noi obiceiuri în vederea creșterii timpului petrecut împreună.

În prima jumătate a programului de terapie am constatat o oarecare stagnare. Însă în ciuda faptului că la început am obținut doar mici rezultate cu familia, în partea a doua a procesului cooperarea și perseverența lor a crescut, ceea ce ne-a întărit motivația.

În cadrul sesiunilor desfășurate fără copii, accentul s-a mutat treptat de la timpul petrecut în fața ecranelor la calitatea relațiilor personale. Părinții au încercat să se conecteze cu copiii lor în mod creativ și au fost consecvenți în aplicarea regulilor care au fost discutate prealabil. David a simțit acceptarea și aprecierea tatălui său și a devenit mai cooperant. Andrei și-a schimbat mult atitudinea, fără să mai încerce să-i influențeze pe copii prin mânie și strigăte, a adoptat un comportament blând, consecvent, cooperând cu soția sa. Ana a reușit, de asemenea, să identifice atitudinea ei de martir și faptul că copiii nu i-au apreciat eforturile, nu au putut să-și exprime recunoștința față de mama lor, sunt mai degrabă revendicativi. Prin urmare ea a reușit să se impună mai bine, să-și apere propriile nevoi și să-i implice mai mult pe copii în sarcinile casnice.

Székesfehérvár, 28.11.2022
Noémi Ilona Farnas