Erasmus+ – Arcade – Cupluri, familii, relații umane: metode de terapie de cuplu și de familie în tratamentul și îngrijirea persoanelor dependente

http://atjarok.hu
ÁTJÁRÓK (ARCADE)
2022-1-HU01-KA210-ADU-000083157

Cupluri, familii, relații umane: metode de terapie de cuplu și de familie în tratamentul și îngrijirea persoanelor dependente (experiențe, bune practici)

Rezumat

Materialul profesional sus menționat a fost redactat de Fundația Bonus Pastor pe baza experienței sale profesionale. Extrasul materialului poate fi citit și în limba română, dar documentul este scris în limba de lucru a proiectului, adică limba maghiară.

În prezenta lucrare profesională vom examina activitatea Fundației Bonus Pastor desfășurată în rândul dependenților și aparținătorilor acestora, concentrându-ne asupra modului de lucru cu familia. Vom evidenția domeniile care permit abordarea și utilizarea terapiei familiale. Cele două cuvinte cheie ale acestei prezentări este dependența și abordarea familială, scopul ei fiind de a împărtăși experiențe și de a transmite practici bune și utile altor profesioniști care lucrează în alte domenii de ajutorare. Desigur acesta nu înseamnă că nu este absolut necesar ca dependenții să fie tratați de către specialiști calificați – consilieri în domeniul adicțiilor sau terapeuți familiali, ci mai degrabă că în spiritul perspectivei integrative este bine să cunoaștem și să înțelegem ce se întâmplă în acest domeniu.

În prima parte a lucrării vom prezenta definițiile legate de conceptul de familie, ciclurile de viață ale familiei, funcționarea și sarcinile sistemului familial și relațiile de familie ale dependentului, iar în partea a doua vom trece la descrierea metodelor și instrumentelor terapeutice utilizate și la prezentarea bunelor practici.

În realitate nu există dependență care afectează o singură persoană, de fapt fiecare persoană dependentă afectează cel puțin patru alte persoane în cadrul familiei, a prietenilor și a colegilor de muncă. Prin urmare activitatea terapeutică cu familia și cu mediul mai strâns sau mai larg este indispensabil. Pentru a înțelege dinamica familiei, trebuie să înțelegem clar noțiunea de familie. Schimbările culturale și religioase conduc la o definiție dinamică a conceptului de familie, de aceea reprezentanții abordării din perspectiva consultanței familiale (SAMHSA/CHAT Treatment Improvement Protocols) au creat categorii care definesc familia într-un sens destul de larg. După conceptul lor putem distinge familia tradițională, familia extinsă și familia aleasă, iar din punctul de vedere al numărului de persoane care locuiesc în aceeași gospodărie avem familia nucleară și familia extinsă.

Fiecare ciclu de viață înseamnă noi provocări și noi sarcini în familie. Astfel de cicluri de viață sunt perioada de curtare, perioada timpurie a căsătoriei, nașterea primului copil, problemele stadiului de mijloc a căsniciei, plecarea copiilor adulți, ieșirea la pensie, etc. Aceste schimbări sunt de fapt perioade de criză care necesită dezvoltarea unui nou mod de funcționare. Simptomele perioadei de tranziție dintre ciclurile de viață pot fi temporare, dar dacă familia nu reușește să le gestioneze, nefiind capabil să aducă schimbările necesare în mod flexibil, criza poate deveni permanentă și poate duce la apariția simptomelor unuia sau a mai multor membri ai familiei.

Una dintre sarcinile importante ale unei familii este de a oferi siguranță membrilor săi. Deseori tiparele de relație și regulile scrise sau nescrise prezente în funcționarea familiei reflectă convingerile moștenite și modelele de comportament transmise inconștient de la generațiile anterioare. Cercetările referitoare la moștenirea transgenerațională se extind și asupra modului în care traumele trăite afectează generația următoare, sau cum sunt transmise rolurile de victimă și principiile educaționale, valorile și modelele de adaptare formate în urma traumelor trăite, chiar dacă generația mai tânără nu a fost direct expusă acestor impacturi. Explorarea moștenirii transgeneraționale reprezintă o parte importantă a activității terapeutice cu familii și cupluri, deoarece adesea aici găsim rădăcinile disfuncționalității familiale. Familiile funcționale sunt cele care reușesc să ofere siguranță membrilor săi. În familiile disfuncționale însă siguranța și încrederea sunt afectate. Nevoile emoționale, dar adesea și cele fizice ale copiilor în creștere rămân nesatisfăcute și ei vor avea dificultăți să facă față provocărilor vieții și ca și adulți. Sunt incapabili să dezvolte relații sănătoase, se luptă cu probleme de stimă de sine și adesea dependența apare sau „se transmite” în problemele de zi cu zi ca și o strategie de coping. Prezența dependenței menține sistemul disfuncțional, iar acesta, la rândul lui reacționează și menține dependența.

După cum am menționat deja, dependența este o boală care afectează întreaga familie influențând interacțiunile, relațiile și funcționarea ei. Ca urmare a prezenței unui comportament de dependență de lungă durată, codependența se dezvoltă la toți membrii familiei, fără excepție, ea prezentând aceleași simptome biologice, psihologice și sociale ca și dependența de substanțe în sine. Codependența este așadar o îmbinare simbiotică, în care problema partenerului joacă un rol deosebit în apartenență dar justifică și rolul grijuliu și controlant al persoanei codependente. Dacă în familia de origine a uneia dintre părți a existat deja o anumită formă de dependență, acest lucru îi socializează în codependență încă din copilărie așa cum o demonstrează exemplele lui A.M. și M.K.

Activitatea de prelucrare cu mânia, pierderile, stima de sine scăzută și modelele de comportament dezvoltate ca urmare a confruntării cu traumele complexe și recunoașterea impactului acestora asupra vieții adulte joacă un rol cheie în sesiunile de terapie. Prin urmare Fundația Bonus Pastor în practica sa acordă o atenție deosebită activității cu familia de origine atât în terapia de 12 zile, cât și în terapia de lungă durată.

În partea a doua a lucrării prezentăm metodologia abordării centrate pe familie și instrumentele terapeutice pe care le folosim, evidențiind propriile noastre experiențe.

Programele noastre terapeutice se desfășoară atât în regim ambulatoriu (terapie individuală, terapie de cuplu și terapie de familie) cât și în sistem rezidențial (program terapeutic de 12 zile sau program terapeutic de lungă durată). Rezidenții Centrului de Terapie trăiesc practic într-un sistem asemănător familiei, în care recuperarea și redobândirea responsabilității individuale sunt facilitate de factori relaționali prin intermediul proceselor dinamicii de grup. Un element important al acestora este explorarea funcționării familiei de origine, identificarea tiparelor relaționale, confruntarea cu rănile și vătămările primite, doliul și renunțarea la pierderi. O parte al acestui proces se realizează în ședințele de terapie în grup. Împărtășirea liniei vieții căii de viață/drumului vieții/parcursului de viață la întâlnirile de grup de dimineață se efectuează pe perioade și se analizează în detaliu. Aceste împărtășiri trezesc adesea emoții foarte puternice. Prezența susținătoare și de acceptare a grupului terapeutic și reflexia empatică a acestuia ajută în procesul de vindecare.

Cealaltă parte a activității cu familia de origine are loc în ședințele de terapie individuală. În studiile de caz am prezentat câteva metode cu care lucrăm în cadrul terapiei individuale, de cuplu sau de familie. Acestea includ, de exemplu, explorarea și prelucrarea liniei de viață utilizate la terapiile individuale din cadrul procesului terapeutic de lungă durată (mânie, doliu, pierdere, blocaj, procesarea secretelor și traumelor etc.). O altă împărtășire a experienței este prezentarea instrumentelor folosite în terapia de cuplu sau de familie în regim ambulatoriu (linia vieții, arborele genealogic, desenul familiei fermecate, statuia familiei, utilizarea cărților de joc Dixit, statuia sexualității din plastilină, desenul relației, masa cu patru picioare ca metaforă a relației, evaluarea resurselor, comunicarea deschisă a emoțiilor, comunicarea directă etc.). Am considerat că este important să prezentăm și o intervenție de criză, abordarea suportivă și explorativă, precum și metoda orientată spre soluție. Aceste abordări sunt utilizate chiar alternativ de la o sesiune la alta, în funcție de nevoile cazului.

Unul dintre instrumentele terapiei centrate pe soluții este modelul de tratament în cinci pași pentru familiile dependente cu probleme multiple. Pașii sunt după cum urmează: recunoașterea problemei, definirea obiectivelor, concentrarea pe soluții, adică discuția despre schimbare, implementarea intervențiilor și apoi asigurarea progresului. Un alt instrument orientat pe soluții este întrebarea miracol a lui Steve de Shazer, care se concentrează pe excepție: atunci când pacientul spune că este „întotdeauna deprimat”, ne concentrăm pe momentele când nu este, adică pe excepție.

Ne-am adunat aici experiențele și bunele practici cu cea mai bună intenție. Parafrazând ideea din autobiografia lui Ingmar Bergman: Cele mai bune intenții (Editura Europa, Budapesta, 2012) – (a cărei exprimare prin mijloace artistice echivalează cu o terapie explorativă), putem afirma cu siguranță că noi toți: părinții noștri, noi înșine ca părinți/specialiști și de fapt întreaga noastră societate suntem ghidați de cele mai bune intenții să avem o viață semnificativă și utilă și să dăm mai departe experiențele și practicile bune, dar nu întotdeauna reușim să le ducem la bun sfârșit. Aceasta este situația de bază a vieții noastre și focusul profesiei de ajutor. Să nu renunțăm însă niciodată la intențiile bune și la speranța reușitei!